- un om cu experienţă într-un domeniu
- a good / an old hand at smth.
Română-Engleză dicționar expresii. 2013.
Română-Engleză dicționar expresii. 2013.
experienţă — EXPERIÉNŢĂ, experienţe, s.f. 1. Totalitatea cunoştinţelor pe care oamenii le dobândesc în mod nemijlocit despre realitatea înconjurătoare în procesul practicii social istorice, al interacţiunii materiale dintre om şi lumea exterioară. 2.… … Dicționar Român
experimentat — EXPERIMENTÁT, Ă, experimentaţi, te, adj. Care posedă multă experienţă într un domeniu, priceput; p. ext. care a trecut prin multe încercări; încercat. – v. experimenta. Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 EXPERIMENTÁT adj. 1. v.… … Dicționar Român
versat — VERSÁT, Ă, versaţi, te, adj. (Despre oameni) Cu experienţă, priceput, competent (într un anumit domeniu). – Din fr. versé. Trimis de ana zecheru, 27.01.2009. Sursa: DEX 98 VERSÁT adj. 1. v. competent. 2. v. experimentat. Trimis de siveco, 13.09 … Dicționar Român
practică — PRÁCTICĂ, practici, s.f. 1. Practicare, p. ext. deprindere, obicei, rutină. 2. Activitate a oamenilor îndreptată spre crearea condiţiilor necesare existenţei societăţii, în primul rând spre producerea şi crearea bunurilor materiale şi a valorilor … Dicționar Român
învăţa — ÎNVĂŢÁ, învắţ, vb. I. 1. tranz. A transmite cuiva (sistematic) cunoştinţe şi deprinderi dintr un domeniu oarecare; a iniţia pe cineva într o meserie, ştiinţă, artă etc. 2. tranz. A sfătui, a povăţui pe cineva să facă ceva (arătându i cum să… … Dicționar Român
instrui — INSTRUÍ, instruiesc, vb. IV. 1. tranz. şi refl. A (se) pregăti într un domeniu; a învăţa, a se cultiva. 2. tranz. A pregăti ostaşii în vederea însuşirii teoriei şi practicii militare. 3. tranz. (jur.) A cerceta, a ancheta, a analiza (culegând… … Dicționar Român
învăţătură — ÎNVĂŢĂTURĂ, (1, 4) învăţături, s.f. 1. Sistem de îndrumări teoretice şi practice într un anumit domeniu de activitate; doctrină; principiu teoretic sau practic; precept. 2. Cunoştinţe, cultură; erudiţie, înţelepciune. 3. Pregătire, studiu,… … Dicționar Român
novice — NOVÍCE, novici, ce, s.m. şi f. 1. Persoană care abia a început să înveţe ceva sau care a început de curând să activeze într un domeniu; începător. ♦ (Adjectival) Care nu are experienţa vieţii. 2. Persoană care a intrat de curând într o mănăstire… … Dicționar Român
pricepe — PRICÉPE, pricép, vb. III. 1. tranz. A înţelege, a pătrunde ceva cu mintea. ♦ refl. (reg.) A se dumeri, a se lămuri (asupra unui lucru). 2. refl. A avea cunoştinţe într o materie, într un domeniu; a dovedi iscusinţă, îndemânare, experienţă într o… … Dicționar Român
şcoală — ŞCOÁLĂ, şcoli, s.f. 1. Instituţie de învăţământ public, unde se predau elementele de bază ale principalelor discipline; p. ext. activitate legată de această instituţie; învăţătură, învăţământ. ♦ Localul, clădirea în care este instalată şi… … Dicționar Român
boboc — BOBÓC, boboci, s.m. 1. Caliciul nedeschis al unei flori; floare care începe să se deschidă. 2. Pui de gâscă sau de raţă. ♢ expr. A paşte (sau a păzi) bobocii = a şi pierde vremea degeaba. A da (mâncare) la boboci = a vomita. ♦ fig. Începător într … Dicționar Român